Timp de multe secole, politicienii au incercat sa justifice infractiunile pe care le comit in folosirea puterii. Cea mai folosita expresie a fost aceea ca scopul justifica mijloacele. De parca cel care a determinat scopul este infailibil, are o viziune inalta care il pune deasupra intregului social, sau chiar daca a avut o inalta statura morala si o certitudine superioara la toate dovezile care va permit sa definiti scopuri care ar trebui impuse oamenilor, se ia de la sine inteles, ca indiferent de ceea ce cred altii, ideea ta va prevala, pentru asta este controlul asupra mass-media, adica ei il vor justifica, la timpul potrivit.

Sunt cei care sustin ca a putea determina directia sistemului si conduita societatii este tocmai rolul liderilor si pentru asta au carisma, sau cel putin putere, desi ramane de stabilit cum au facut-o, si daca asta ii califica sa impuna decizii. De aceea sunt indoielnic, daca aceste decizii sunt prin definitie „bune” si „corecte”, de ce ar trebui sa existe consideratia ca mijloacele trebuie justificate? Daca este vorba de a construi optiuni pozitive pentru societate in general, mijloacele ar fi justificate in prealabil, eliminand aceasta problema din dezbatere, dar se pare ca nu este asa.

Problema cu politica este ca exista o distanta enorma intre ceea ce este scris si politic real, adica faptul politic pur si simplu.

Cel care a determinat sfarsitul poate fi cineva care a luat puterea prin asalt. De exemplu, este un dictator care a hotarat ca tara trebuie pacificata cu orice pret, si cu orice pret poate reprezenta orice, de la persecutia dizidentilor, la epurare etnica sau genocid, dar care se poate opune unui obiectiv atat de laudabil precum pacea; atunci mijloacele care trebuie justificate includ lichidarea tuturor celor care se opun scopului pacii: calcarea in picioare a libertatilor in numele pacii.

Poate fi cineva ales democratic, dar care si-a ascuns adevaratele intentii in procesul electoral, apoi alegand un final surpriza, insala societatea impunand ceva ce nu a oferit sau nu a promis si ca daca ar fi facut-o, eventual ar fi facut-o. nu au fost alesi. Rezultatul deciziilor tale este apoi descalificat.

A doua justificare pe care o auzim pentru a justifica infamia, este Ratiunea de Stat, adica isi masacreaza populatia si lumea tace, din acelasi motiv Pinochet ii anihileaza pe dizidenti si lumea ajunge sa negocieze cu el pentru ca ii convine. economie; Din motive de stat, Pena Nieto zdrobeste societatea din Atenco si o parte importanta a societatii il aplauda pentru ca a introdus ordinea intr-o societate care protesteaza impotriva progresului.

Ratiunea de stat justifica faptul ca politicienii fac tot ce este in folosul statului si, intrucat statul reprezinta binele general si ei il reprezinta pe statul, mijloacele pe care le-au folosit sunt justificate in prealabil pentru ceea ce au facut. Asa s-a instituit tortura, aplicata de la Inchizitie guvernelor militare din America Latina, iar in Mexic continua sa fie o metoda de investigare a politiei.

Este corect sa afirmam ca o initiativa care nu a fost prezentata in timpul campaniei electorale nu poate fi promovata, pentru ca echivaleaza cu luarea cetatenilor prin asalt si din nesimtire. Alegerile sunt momentul ca societatea sa cunoasca directia in care politicienii vor sa o construiasca, ascunderea intentiilor echivaleaza cu satisfacerea intereselor catorva, ceea ce este antidemocratic.

Politicienii vor face tot posibilul pentru a convinge societatea ca au ales ce e mai bun pentru toata lumea, dar, de cele mai multe ori, ascund informatii, in special beneficiarii si perdantii finali ai deciziei, iar apoi trebuie sa justifice mijloacele necesare.

In acest fel, reiese ca depasind aceste dogme politice, trebuie sa recunoastem ca procesul este la fel de important sau mai important decat scopul atins. Mijloacele sunt la fel de importante ca si scopul si niciunul nu poate fi justificat in prealabil.

Atat mijloacele, cat si scopul poarta o povara morala si un impact inevitabil, motiv pentru care nu poate fi tolerat ca in numele unui scop universal laudabil sa fie distrusa demnitatea oamenilor. In lagarele naziste de exterminare a fost inclusa sintagma „Munca te va face liber”, a carei conotatie idealista este incontestabila, in timp ce prizonierii au fost eliberati de viata, desi demnitatea si integritatea lor umana fusesera anterior prabusite. Povestea lui Primo Levi este de mare valoare umanista in acest sens.

Politicienii trebuie sa fie trasi la raspundere pentru scopurile si mijloacele lor, fara a tolera justificari gresite pentru oricare dintre ele.